De n-ai fi Tu, nici zarea nu ar mai fi senină
Iar florile-n câmpie nu ar avea lumină,
Pădurea n-ar doini, în linistea-nserării
De n-ai fi Tu să umpli cu pace largul zării!

De n-ai fi Tu, stejarii s-ar apleca-n furtună
Cât sunt de mari şi falnici, dar Tu îi ţii de mână. .
De n-ai fi Tu, nici salcia cu braţele plecate
N-ar şti ce-i bucuria purtată lin pe ape. .

De n-ai fi Tu nici crinii nu ar avea mireasmă
Şi dulce şi suavă. . venind din cer. . de-Acasă,
Acolo mă aşteaptă pe plaiul luminos,
Toţi crinii-n Sărbătoare ce sunt al Lui Hristos

De n-ai fi Tu, ar plânge şi soarele şi luna
Strângând în suflet zorii. . şi nopţile, întruna. .
Strângând în suflet lacrimi. . şi bucurii. şi cânt
De n-ai fi Tu să umpli cu viaţă-acest pământ!

Dar pentru că eşti totul. . şi dor şi bucurie,
Şi lacrima din gene pe foaia de hârtie. .
Suspinul ce-l înalţ în rugă şi-n cântare
Spre zările senine. . spre zări pline de soare...

Tu eşti mereu aproape şi-n cânt şi-n rugăciune
Şi-n freamătul de ape şi-n doina de pe strune
Cântată cu iubirea de sus din veşnicii
Plângând de dorul Slavei, să vii l-ai Tăi copii...

O, Doamne. . eşti aproape. . mereu din zori de zi
În freamătul de codri. . şi-n glasuri de copii
În dulcele cuvinte citindu-Ţi Sfânta Carte. .
Tu eşti mereu, o, Doamne. . mereu Tu eşti aproape

Şi simt a ta prezentă. . şi simt iubirea Ta...
De n-ai fi Tu. . o Doamne. . cine m-ar mângâia?
Cine mi-ar spune-n taină cuvinte de iubire
Şi-n suflet să-mi inunde gingaşa ei, simţire?

O, Doamne. . eşti aproape. . din flori, soare şi stele
Îmi dai gânduri curate în gândurile mele
Îmi spui: -"o, nu te teme. . voi fi mereu cu tine
Păşeşte prin credinţă! De mână te voi ţine!"

Daniela Baniță